miercuri, 2 decembrie 2009

Radu Furnica si clientii corporate

Managerii din companii sunt niste impostori cu exceptia celui 3% pe care ii stie personal Radu Furnica.

http://www.businessmagazin.ro/analize/resurse-umane/radu-furnica-majoritatea-expatilor-sunt-niste-mercenari-4027101

Managerii romani care nu sunt considerati impostori de Radu Furnica, au parte de un tratament diferit. Radu Furnica are o stampila cu textul MUIE pe care o pune pe cv urile care nu ii plac. Cei alesi pe Short List si care trebuie sa se intalneasca cu clientul corporate, daca nu ii plac lui Furnica au parte de o stampila cu MUIE pe cv. Acesta este tratamentul pentru cei mai buni.

Ceea ce am scris nu este o exagerare. Exact asa procedeaza. Isi incepe ziua cu un gin sau un whisky si pana incepe sa "munceasca" este deja ametit bine si morocanos. Nimeni nu intra in voie si terorizeaza pe toata lumea. Are un curaj foarte mare de a vorbi urat despre oameni mai ales cand ei nu sunt de fata.
Cand CV-ul pe care il are in fata e al unui om de succes, se simte obligat sa il acuze de ceva: securist, hot, prost si sa ii puna celebra stampila pe hartie pentru a isi intari spusele.

Corporatiile care recruteaza prin Furnica au parte de tratamente la fel de placute. Ii mulge de bani si apoi ii trateaza ca pe niste fraieri.
Exista doua tipuri de proiecte:
  1. cele in care lucreaza angajatii si care livreaza oameni de calitate selectati prin interviuri si recomandari
  2. cele pe care le lucreaza singur si in care el suna un prieten, care uneori nu are nici o legatura cu pozitia pentru care este recrutat, si pe care il vinde catre clientul corporate ca si cum ar fi gaina cu oua de aur. Clientul corporate il crede pe cuvant, bazandu-se pe reputatia lui, si apoi se trezeste intr-o situatie dezastruoasa.

Radu Furnica este presedintele Leadership Development Solutions (executive search), Brainbank (recrutare pentru middle management) si Talent Gate (recrutare pentru entry level).

Va urma:
Radu Furnica si salariatii

Un comentariu:

  1. Una bucata pizdulice, fosta membra a clanului (ca de, cele actuale nu ar avea curaj sa scrie desi stiu foarte bine ca e adevarat tot ce e postat aici..cel putin), subscriu cu AFIRMATIV tuturor posturilor/declaratiilor pe care le-am citit cu un amuzament dulce/amar.
    Draga fosta colega si probabil prietena (nu fosta:), tare mi-ar placea sa stiu cine a avut curajul si inspiratia de a crea acest blog demascator in care mitul "respectatului si marelui RF, cum noi ii spunem,om de o inalta respiratie intelectuala, ce emite adevaruri si da sfaturi despre mediul de business, leadership, macroeconomie ("cunoscatorii stie":))) este un lider deplorabil care nu-si respecta si nici nu este interesat de a-si respecta angajatii. Singurul lucru care conteaza pentru RF sunt Banii si asta o stim bine..aaa si mai e Reputatia pe care, in urma experientei LDS, ma intreb cum Dumnezeu si-a construit-o?! Prin vorbe mari lipsite de continut, prin vrajeli fara fond. Cum de marii business men-i pica in plasa intinsa de RF si sunt de acord sa-i vireze multi bani pentru..a-l asculta perorand?!?! Mare enigma!
    O singura calitate are: a stiut intotdeauna sa-si ia oameni in echipa care sa-i faca o treaba extraordinara, oameni seriosi, dedicati, muncitori, cu mult bun simt, oameni de care se descotoroseste cand nu mai are nevoie sau cand nu mai are chef. Tot succesul si toata reputatia mult protejata de RF au fost construite prin munca echipei (echipa pe care nu o conduce/conducea ci pe care, ciclic, o stresa/terifia cu aberatii dictatoriale care scadeau eficienta, productivitatea si motivatia noastra pana in momentul in care managerii adevarati ne remontau pentru a ne vedea de treaba in continuare).
    Ce frumos a fost, ce oameni minunati, ce colegi extraordinari. Frecvent ne trezeam imaginandu-ne, precum niste copii, cat de frumoasa ar fi fost activitatea noastra la LDS/BB daca nu ar fi fost el prin preajma. Ne-am fi dorit sa nu mai apara, sa nu-l mai vedem pt ca atunci cand aparea nu faceam nimic bun pt noi. Ne-am fi dorit sa ne lase in pace sa ne facem treaba si sa-i aducem bani si noi am fi fost fericiti asa.

    Acum privesc in urma cu detasare pt cele rele si cu mult drag pentru cele bune, gandindu-ma la cate am invatat de la colegii mei, la atmosfera minunatata de la birou. O perioada frumoasa pe care prezenta lui Radu Furnica o intuneca un pic.

    Voi mai reveni si cu alte detalii, impresii, rememorari, destainuri pentru ca, nu-i asa?!, e mult mai facil sa spui lucruilor pe nume sub acoperirea anonimatului.

    RăspundețiȘtergere