Presedintele Leadership Development Solutions crede ca viata politica are un grad de calitate lamentabil
Ca sa ajungi „top executive” nu ai nevoie de un „brat de diplome”, de MBA sau de doctorate. Trebuie sa fii corect, cinstit, dar mai ales sa ai charisma si sa fii un lider innascut. O spune unul dintre cei mai cunoscuti, dar si cei mai scumpi head-hunteri de pe piata romaneasca, Radu Furnica sau „vanatorul de talente” cum este numit in lumea resurselor umane. Poate de aceea, in propria viziune, doar 1%-2% dintre sefii de companii din Romania sunt cu adevarat valorosi. Dupa ani de marinarie, fost coleg de breasla cu presedintele tarii, Radu Furnica conduce acum Leadership Development Solutions, companie care se ocupa cu recrutarile de top.
„Financiarul”: Cum caracterizati piata de resurse umane din Romania. A avut o evolutie „sanatoasa” sau a avut doar momente bune si mai putin bune?
Radu Furnica: Evolutia pietei de resurse umane este o urmare a evolutiei economice a Romaniei, adica in momentele de crestere economica sunt si momente de oferta de talent managerial. Din pacate, exista un decalaj intre cerere si oferta. Economia are nevoie de un numar de oameni capabili sa rezolve probleme de afaceri la un moment dat, dar societatea nu e capabila sa livreze in acel moment. Cererea si oferta in aceasta zona se intalnesc doar in unele situatii si pentru foarte scurte perioade de timp.
Ce face diferenta intre o recrutare printr-un anunt la mica publicitate si una prin intermediul unei firme de profil?
Este o mare diferenta. O firma de specialitate poate garanta propria conduita. Nimeni nu poate oferi insa garantii pentru o anumita persoana. Sa garantezi despre cineva, ca acea persoana este la un nivel, este oarecum absurd. Bineinteles ca cei care au nevoie de manageri in tara asta si-i pot gasi si singuri. Dar este mult mai greu, decat daca apeleaza la o firma specializata. Nu-i suficient sa ai la dispozitie toate informatiile, trebuie sa stii sa te folosesti de ele. Iar noi nu suntem pregatiti nici profesional pentru asta. In Romania, in momentul de fata, sunt 296 de universitati dintre care 50-60 sunt recunoscute, dar relevante sunt maximum 10.
Din aceeasi categorie» Dupa criza bancilor, urmeaza o criza a statelor
» Rucsandra Hurezeanu ne dezvaluie secretul succesului ei in afaceri
» Sasha Raisic, Moet Hennessy: „Sunteti o tara in care se face cel mai mult parada de averi“
» „Guvernul trebuie sa dea mai multe facilitati pentru marii investitori”
» „Doar pentru ca a studiat in Franta nu il face pe Dacian Ciolos omul francezilor”
» Liu Zengwen: „Economia de piata nu este un patent al capitalismului“
Ce inseamna „relevante”?
Adica produc oameni care au pregatirea, educatia necesara pentru a porni, a incepe activitatea „in campul muncii” intr-o maniera utilizabila pentru economie. Toate aceste 296 de universitati produc diplome… dar care dintre persoanele „diplomate” este relevanta? Noi ca si popor suntem bolnavi de „diplomita”, adica cei care intra intr-un proces educational nu-si doresc educatia in sine, ci diploma. Multi dintre parinti isi doresc pentru copiii lor doar sa termine o facultate, indiferent care este aceasta.
Cu toate acestea, diplomele conteaza foarte mult atunci cand analizati un potential manager, nu? Ce conteaza pentru o firma care recruteaza doar manageri de top? Care sunt acele elemente care fac diferenta intre doi candidati?
In niciun caz nu putem spune ca diplomele nu conteaza pentru noi. Ar fi gresit. Sunt un punct de plecare si doar unul dintre punctele din zonele de calitati profesionale pe care noi le analizam atunci cand plasam un om. Dar nu sunt nici pe departe o cheie universala care deschide usa la biroul acesta.
Reteta succesului
Ce deschide usa la acest birou?
In dreapta usii scrie clar: oamenii cinstiti si corecti sunt mai mult decat bineveniti aici. Ce inseamna cinste si corectitudine? Noi nu reinventam valorile poporului roman. In primul rand conteaza valorile umane: se vede pe un om cum este. Adica se exprima corect, este preocupat de problemele reale ale momentului, are capacitatea de analiza, de comunicare, detine toate informatiile de care are nevoie, este discret si are retinerile necesare. Pentru ca noi romanii am ajuns in contextul libertatilor desantate pe care le traim, a exuberantei libertine sa ni se para ca avem dreptul sa ne dam cu parerea despre orice. Eu insa cred ca ar fi o dovada de evolutie a civilizatiei noastre ca atunci cand sunt intrebati despre un subiect despre care ei nu stiu ceva sa spuna: imi pare rau, nu stiu. Problema cu noi nu este ca nu stim, ci ca suntem convinsi ca stim.
Ce urmeaza pe lista de criterii de selectie?
Urmatorul punct este educatia. Asta nu trebuie sa insemne nu stiu ce diplome din America sau din alte locuri. Sunt oameni care au fost ingineri de aviatie, marinari, doctori, pana si profesori de limba engleza si care au ajuns directori general la multinationale. Sunt oameni care nu au studiat administratia afacerilor si au ajuns sa administreze afaceri intr-o maniera impecabila. Diplomele conteaza mult mai putin. Poate sa aiba un MBA si sa fie, evident, un tembel. Poata sa aiba doctorat, dar sa nu-l ajute cu nimic, mai ales in afaceri.
Valorile umane si educatia. Altceva?
Experienta. Este important ce a facut pana atunci, cum si-a petrecut ultimii 16-20 de ani de viata. Pentru ca vorbim de un top executive, care inseamna nu un top executant de varf, ci unul care executa o strategie, care e capabil sa o dezvolte si sa o aduca in realitate. Ca sa faca acel lucru, trebuie sa aiba si o experienta profesionala credibila, relevanta. Iar in ultima instanta felul in care convinge ca este demn de investitia de incredere. Trebuie sa convinga ca are acea motivatie, acea atitudine care trebuie, sa convinga ca doar acea persoana poate primi postul respectiv. Avem dreptul sa lucram cu oamenii care se aseamana cu noi.
Cati manageri ati recrutat?
Mii de oameni au trecut prin biroul asta si mai mult de 500 de proiecte s-au materializat.
Au fost si esecuri? Cine a fost vinovatul: cel care a recrutat, candidatul sau angajatorul?
Da, au fost si cazuri in care lucrurile nu au mers. Nu a iesit bine dupa ajungerea persoanei in locul respectiv in vreo sase situatii. In doua cazuri, „candidatul” ne-a mintit in legatura cu traseul sau profesional si a trebuit sa plece de acolo pentru ca a mintit. Chiar daca isi facea treaba tot a trebuit sa plece, pentru ca daca m-a mintit pe mine ii va minti si pe altii.
Au fost si situatii in care unii oameni au luat prea in serios totul, in sensul ca au depus mult mai mult efort decat ar fi trebuit. Iar in astfel de cazuri, pur si simplu intra in spital. Am exemplul unei doamne care era directorul financiar al unei corporatii si care din 16 oameni cati a gasit a pierdut, intr-o luna si jumatate, 15. Si a ajuns sa doarma la birou ca sa faca totul si a ajuns la spital. Si a trebuit sa fie inlocuita pentru ca nu asa se conduce un departament financiar. Trebuia sa-si planifice treaba in asa fel incat sa nu ajunga in situatia asta. Au fost si cazuri in care oamenii au semnat contractul cu clientul meu - corporatia - au facut unele promisiuni si dupa o luna au venit sa spuna ca s-au razgandit.
Schimbarea radicala a carierei
Cat timp urmariti activitatea unui manager recrutat de firma pe care o conduceti?
Odata ce o persoana intra la noi putem spune ca ii urmarim tot restul vietii activitatea.
Si daca vine la un moment dat si spune: vreau sa-mi schimb cariera. Il ajutati? Cine conteaza mai mult: el sau corporatia unde lucreaza si care este clientul dumneavoastra?
Daca vine si spune: vreau sa-mi schimb cariera? Il ajutam sa faca asta, dar plecarea din locul unde a ajuns cu ajutorul nostru trebuie facuta intr-o maniera profesionista. Adica trebuie sa-si indeplineasca promisiunile facute si apoi poate pleca. In situatia in care si-a indeplinit rolul, a facut tot ceea ce a promis, dar vrea mai mult, poate sa faca acest lucru
Cat costa sa recrutezi un manager si cine suporta acele costuri?
Industria are niste standarde la nivel national, standarde profesionale. Eu am fost responsabil de unii dintre cei mai de succes manageri din Lafarge, oameni care au fost identificati de noi, promovati de noi si care au ajuns sa coordoneze zone imense din glob intr-o astfel de corporatie. Care sunt beneficiile pe care acea persoana le-a produs pentru compania respectiva? Sunt sute de milioane de euro.
Intotdeauna compania suporta costul serviciilor de recurtare. Acestea sunt la nivelul de 1/3 din venitul anual brut al persoanei recomandate de noi. Recrutarea unui manager inseamna de obicei patru-sase luni de munca pentru noi.
Costul minim este de 30.000 de euro pentru top. La middle, tariful este la jumatate. Un cost maxim nu exista: pentru ca daca persoana respectiva e platita cu 30 de milioane de euro noua ni s-ar cuveni 10 milioane de euro. Dar in Romania nu sunt salarii asa de mari, nu au fost si nici nu vor fi in urmatorii 50 de ani.
De ce?
Care e valoarea unui lucru? Valoarea unui lucru este data de cel care doreste acel lucru: valoarea este exact cat vrea acea persoana sa plateasca pentru acel lucru. Aici vorbim despre o lume a afacerilor, despre profituri. Despre cat produce un om. Pentru ca deseori se face confuzia, un manager este comparat cu un politician. Si aici ajungem la un subiect fierbinte. Sunt companii de stat unde se platesc salarii enorme, nemeritate. Spun asta pentru ca o companie de stat nu se comporta la fel ca una privata, pentru ca in situatii de criza, nu trece prin aceeasi criza prin care trece o companie privata. Statul o tine in brate indiferent de performanta. In ultima instanta exista o diferenta intre comportamentul proprietarului unei companii de stat si al unei companii private.
NU pentru managerii de la stat
Sunt salariile de la stat corecte?
Salariile din sectorul de stat intr-o societate care este dezvoltata, echilibrata si a ajuns la un grad de civilizatie rezonabila ar trebui sa fie apropriate ca si valoare. Deci nu ar trebui sa existe o diferenta ca de la cer la pamant intre un salariu in sistemul de stat si unul din sistemul privat. Dar societatea trebuie sa ajunga la acel nivel, sa isi permita asa ceva. Cu alte cuvinte, pana cand Romania nu va fi acolo, la acel nivel de civilizatie si eficienta economica, etc. sunt 100.000 de lucruri sau 100 de milioane care trebuie sa se intample in tara asta, care ne lipsesc. Trebuie sa gandim asa: ne permitem acum acest lucru. Sunt acum, in acest moment, salariile de la stat corecte? Parerea mea este ca nu. De ce? Pentru ca masurarea performantei este o dimensiune complet inexistenta. In companiile de stat nu exista o strategie de lucru.
Ati recrutat vreun managerdin sistemul de stat?
Nu am recrutat niciun manager din sistemul de stat. Nu exista niciun manager din sistemul de stat in baza mea de date si nici nu tin minte vreunul pe care sa fi dorit sa-l plasez undeva.
Cum explicati acest lucru?
Nu fac fata criteriilor de selectie. De curand am fost in situatia aproape ridicola ca un client sa-mi sugereze sa-i recrutez pe cineva din industria in care activeaza, dar companie de stat. Clientul, care ma plateste pe mine mi-a zis: „da’ este cutarica si este o persoana foarte interesanta”. I-am spus ca nu-l sfatuiesc sa se orienteze spre acea persoana… a insistat, am insistat si eu, spunand ca nu va face fata cerintelor. Intr-un final i-am dat acelui om ocazia sa ma convinga. Si bineinteles ca nu m-a convins, era zero capacitate de management.
Ce lipseste?
In economia reala, privata, trebuie sa faci lucrurile sa se intample. Nu vine cineva sa-ti arate cum sa faci ceva ce esti tu platit sa faci. Atunci cand decizi sa te duci intr-o cariera din sectorul de stat decizi de fapt sa nu te dezvolti. Si mai e o vorba „cum e turcu si pistolul”. Adica atunci cand sefii sunt slabi pregatiti si subordonatii sunt la fel. Eu nu vreau sa spun ca toti oamenii care lucreaza in sistemul de stat sunt oameni prosti. In niciun caz. Sunt si oameni inteligenti, care au ajuns in sistemul de stat pentru ca nu au avut alta alternativa.
Dar in momentul in care au intrat in acest sistem de stat se autocondamna. La nedezvoltarea profesionala, pentru ca acolo nu-i dezvolta nimeni, iar peste asta mai au si dezavantajul ca sunt condusi de niste oameni incapabili. Noi ca si societate suferim de pe urma unei subdezvoltari. A incompetentei noastre de a lua decizii. Fuga de raspundere este adevaratul nostru sport national. Noi nu vrem sa ne asumam responsabilitatea. In general, avem tendinta sa spunem ca ceea ce se intampla neplacut e din alte cauze. Iar cauza principala a subdezvoltarii este lipsa de grija fata de calitatea prestarii actului educational. Noi ca si societate am ales sa-i lasam pe cei mai putin competenti decat noi sa ne conduca. Fie ca e vorba de economia de stat sau de politica. Viata politica are un grad de calitate lamentabil.
Puteti sa-mi spuneti un om politic „al momentului” pe care l-ati putea plasa intr-un post de conducere, intr-o companie? Dintre candidatii la Presedintie?
Nu cunosc niciunul. Din 1990 incoace au fost oameni care mi-au castigat respectul prin comportamentul lor. Lista este insa foarte scurta si imi vin in minte acum doar doua nume: guvernatorul BNR, Mugur Isarescu - care nu este politician si domnul Mihai Razvan Ungureanu.
Pentru ca vorbim despre oameni politici, avem aceasta lupta pentru scaunul de premier. Croitoru versus Iohannis. Ca profesionist, ar putea acesti oameni sa faca fata in economia reala?
Domnul Croitoru este un om competent. L-am cunoscut personal. Categoric l-as plasa intr-o companie mutinationala. Il recomanda ceea ce-a facut pana acum, educatia, sistemul de valori. L-as plasa ca si director, vicepresedinte sau presedinte de societate de valori financiare, in zona de macroeconomie, de dezvoltare de infrastructura. Despre domnul Iohannis stiu mai putine lucruri. Nu l-am cunoscut personal, dar am auzit numai lucruri bune. Mai ales despre ce a facut in Sibiu. Sunt convins ca l-as putea recomanda intr-un context antreprenorial, de crestere economica zonala.
1%-2% dintre managerii romani sunt valorosi
Mediul privat se confrunta de mai multe luni cu probleme serioase cauzate de criza economico-financiara. Este lipsa de pregatire a unor manageri unul dintre motivele problemelor din economia reala.
Din punctul meu de vedere, doar 2%-3% dintre managerii din Romania sunt valorosi. Si sunt generos cand spun asta… as spune chiar 1%-2%. Dar ceea ce se intampla in mediul privat nu e din cauza ca nu avem oameni valorosi in domeniu. Pentru ca, ceea ce s-a dezvoltat la noi in tara, in ultimii 19 ani, nu este in cea mai mare parte rezultatul unei initiative plecate de la noi. Pentru ca nu am facut mai nimic in tot acest timp. Si asta pentru ca nu suntem bine pregatiti profesional, dar si social, nu suntem coagulati in profesiuni, organizatii profesionale. Singura valoare productiva pe care o avem este inteligenta noastra. Si daca nu facem uz de aceasta valoare la maxim pentru binele comun, noi o sa ajungem in situatii foarte critice in viitor.
Ce se poate intampla?
Daca vom continua asa se poate dezintegra societatea.
Intr-un astfel de scenariu, unde vedeti Romania peste 20 de ani?
Intr-o degringolada, un fel de tolerata a Comunitatii Europene, un fel de ruda saraca de care toata lumea s-a saturat sa astepte sa se trezeasca.
Revenind la managerii competenti, la ce va referiti cand spuneti ca sunt foarte putini?
Depinde ce standarde folosesti. Daca este sa aplicam standardele internationale, nu sunt convingatori. Dintre toti cei care au titluri de directori 1%-2%, maximum, conving. Daca e vorba sa masuram dupa standardele internationale, cei mai buni manageri sunt cei care fac lucrurile sa se intample, care genereaza o crestere, nu asteapta sa se intample. Un bun manager are nevoie de putina umilinta, sa aiba si unele indoieli, sa nu se creada cel mai bun. Afirmatia „I am a top executive” este o afirmatie totala. Exista validitatea afirmatiei cand te referi la un domeniu anume, cutare industrie, cultura de companie. Multi dintre profesionistii din Romania nu vor sa inteleaga ca au crescut doar in forma, nu si in fond.
De aceea apeleaza companiile la manageri straini?
Companiile apeleaza la straini pentru ca multi dintre cei romani nu reusesc sa fie convingatori. Eu cred ca managerii straini sunt niste mercenari si romanii trebuie sa conduca companiile din Romania. Romanii inteleg mai bine piata, ce se intampla in jur. Se stie ca o organizatie foloseste numai 20% din potentialul ei… inclusiv cel uman. Acolo este mult de refacut.
Din felul in care se distribuie responsabilitatile. Seful trebuie sa se impuna, sa stie cum sa discute cu actionarii. Secretul succesului: nu unul care are o capatana mare, care le stie el pe toate, ci unul care stie directia in care sa se indrepte compania, sa aiba viziune, caracterul unui lider, care are nevoie de oameni, chiar mai destepti decat el.
CARIERA Radu Furnica
•Radu Furnica este presedinte al companiei Leadearship Development Solutions.
•In varsta de 50 de ani, a fost capitan in marina comerciala pana in 1989, cand a cerut azil politic in Olanda.
•Este unul dintre cei mai vechi „vanatori“ de executivi de pe piata locala, dar si cel mai scump, iar compania pe care o conduce este partenerul pentru piata romaneasca al Korn/Ferry International, numarul unu in executive search in lume.
•Inainte de a ocupa aceasta functie a muncit timp de doi ani in Rotterdam si Bucuresti, in pozitia de consultant de investitii pentru companii occidentale care doreau sa intre in piata romaneasca.
•Are dubla cetatenie, romana si olandeza.
•Este absolvent al Rotterdam School of Management din cadrul Erasmus University, unde a primit titlul de MBA, in 1994. La absolvire, a primit premiul Dunn& Bradstreet MBA pentru cel mai promitator student al promotiei sale, 1992-1994.